Deseori am întâlnit cazuri în care unii oameni nu ştiau când să folosească s-a şi când sa.
S-a
La fel ca şi 's-au', s-a se foloseşte când un verb la timpul perfect compus este precedat de pronumele reflexiv 's'. De exemplu:
a se juca
George s-a jucat cu Răzvan.
a se aprinde
Focul s-a aprins în bătaia vântului.
Sa
Sa reprezintă un pronume posesiv[a sa], dar foarte intâlnit este sub formă de adejectiv[pisica sa, mama sa].
Împreună cu colega sa, a mers la piaţă.
La fel ca şi mama sa, fetiţa a ajuns să poarte rochiile din dulapul bunicii.
S-a
La fel ca şi 's-au', s-a se foloseşte când un verb la timpul perfect compus este precedat de pronumele reflexiv 's'. De exemplu:
a se juca
George s-a jucat cu Răzvan.
a se aprinde
Focul s-a aprins în bătaia vântului.
Sa
Sa reprezintă un pronume posesiv[a sa], dar foarte intâlnit este sub formă de adejectiv[pisica sa, mama sa].
Împreună cu colega sa, a mers la piaţă.
La fel ca şi mama sa, fetiţa a ajuns să poarte rochiile din dulapul bunicii.